În 21 Mai, Gunter Grass, Premiu Nobel în 1999, a prezentat în Madrid ultima sa carte de memorii, "Decojind ceapa". Mărturisea Gunter Grass difucultatea de a găsi un nume potrivit cărții: "Propriile noastre amintiri, propria noastra imagine de sine poate fi înșelătoare, și de cele mai multe ori chiar este, memoria funcționează asemeni cepei, se stratifică; nouă rămânându-ne în funcție de voință, putința de a decoji sau nu acest rod".
La 15 ani, mult prea tânărul G. Grass se înrolează în trupele "Waffen SS". Această declarație a stârnit polemică în vara anului trecut, la lansarea cărții în Germania, atmosfera întâlnirii din Madrid neputând fi de altă natură. Întrebat fiind dacă statura sa de "etalon moral" a avut de suferit în Germania datorită destăinuirilor făcute în carte, G.Grass a raspuns fără ezitare: "Toată istoria aceasta a etalonului moral în Germania, este absurdă ;este absurd să se zică acest lucru de H.Boll și de mine. Etalonul moral a fost inventat de cei ce astăzi îmi doresc distrugerea"
Dorind să tranșeze polemica, autorul "Tobei de tinichea", a reliefat acea fascinație ce intreaga sa generație și el însuși, au simțit-o pentru Hitler. Propaganda era acel nefast aparat ce abstractiza "ideea de inamic", nimeni nu dorea să devină nazist datorită urii resimțite față de acest inamic al Reich-ului;înrolarea era doar trambulina înspre aventura. "Aceasta carte a fost o obligatie morala pentru mine, nu mai puteam suporta înpovărarea;doream în același timp să înlătur acea idee preconcepută, ce creiona poporul german ca un biet popor sedus de o mână de tenebroși. Copil fiind, eu am trăit acel entuziasm, chiar dacă nu era decât un drog propagandistic, în acele vremuri era realitatea mult visată"- mai declara G.Grass.
Dorindu-se o carte a propiului proces, în care autorul își asumă rangul de judecător, avocat al aparării și al acuzării, fără al uita pe acela de acuzat-Gunter Grass lasă în mână cititorului și a istoriei, să rostească sentința.